Wednesday, January 13, 2010

Spiciu` de grau







" Vara aceasta calduroasa ma duce cu gandul la verile fierbinti de altadata, petrecute in timpul copilariei in satul meu natal.
Copil de taran fiind, mergeam tot timpul la muncile campului.Cand incepea sa se coaca graul, ne venea miros de paine noua. Atunci, Nea Nitu lu’Gige a lu’Oprea, vecinul nostru din camp, luand doua spice de grau in mainile batatorite de coada sapei, si, frecandu-le in podul palmei, iar, apoi, zdrobind boabele de grau cu dintii, zicea: » Gata, ba! E copt! E rost de paine noua! De maine incepem seceratul.»
Cu noaptea-n cap, urcam in car si plecam la locul unde ne astepta graul deja copt. Ne asezam, cand locul era prea prea lat, de-a latul lui, la cativa pasi unul de altul. Eu, ca stangaci, eram pus la marginea din stanga postatei.Ca sa nu ma lovesc in secera cu vecinul. Marimea postatei nu trebuia sa fie prea mare. Pentru ca, stand numai pe sale, oboseam prea tare, pana o terminam. Cand locul era ingust il luam in lung, pieptis. Mult mai greu. Ca nu stiam cand sa ne oprim, ca sa ne odihnim.
Imbracati usor, de vara, in camasa si izmene, si desculti printre tapligi, si rugi de mure, care ne zgariau pe maini si pe piciaore, cu secera in mana, fripti de sete ca prigoriile, in liparul soarelui, gaseam totusi putere sa rezistam pana la pranz. Ni se albeau ochii, si ni se lungeau urechile de foame, uitandu-ne peste camp s-o vedem pe maica venind cu mancare.
O oala cu ciorba de zarzavaturi proaspete, culese chiar din gradina noastra, iar alta cu lapte de capra, si mamaliga sau turta facuta in test, toate astea erau puse intr-un cos de nuiele. Cu el pus exact in varful capului pe un oblanic, menit sa asigure echilibrul si sa atenueze din greutatea cosului, o zaream pe maica abia venind. Repede, unul dintre noi trebuia sa ne ducem s-o ajutam. Nu va pot spune cu ce pofta mancam toti. Si ce buna era mancarea atunci! Stand la umbra carului, daca nu gaseam umbra unui pom salbatic,crescut razlet, pe aproape, in camp, mancam pe tacute. Si ne ostoiam setea band apa toti pe rand, cu economie, din ulciorul de pamant, cu tutur. Repede, ca nu era timp de stat.
Si treceam iar la treaba. Cat era ziulica de lunga, strangeam graul, spic cu spic. Nu se auzea decat fâs-fâs, glasul secerii si fosnetul spicului, care se apleca si se lasa taiat, fara nicio impotrivire. Linistea profunda a campului era usor intrerupta de cate un cantec. Care ne indemna si la treaba, dar si ne facea sa uitam de altele. Tatal meu era cunoscut si recunoscut de toti vecinii din camp atunci cand, din cand in cand, cu vocea sa frumoasa facea valea sa rasune…. Pe vale, tato, pe vale,/ C-a facut mazarea floare,/ Si fasolea pastaioare,/ De ce nu m-ai fi luand, Doamne!... I-auzi, mai! Timp in care noi, ceilalati, ascultand si inganand ceva in gand, continuam sa secearam. Cu grija apucam spicul in mana. Sa nu se scuture. Niciun spic, si niciun bob de grau nu trebuia sa ramana pe urma.Strangeam micile gramajoare (mânuni) de spice de grau pe care le puneam pe legaturi, si le legam in snopi. Snopii erau adunati in carstati de cate 13 snopi, sau mai multi."

(Ion COTOI - Gustul pâinii noastre)
AICI tot articolul.excelent de altfel.

P.S. "De ce lumea de azi nu mai are acelasi respect, acelasi cult pentru paine, ca altadata?
Traim in alte timpuri, cu alte gusturi . In alta, dar nu inalta, civilizatie, cu o alta cultura a painii.
In alta, dar nu inalta, Credinta, cu alta, cu totul alta educatie." (Ion Cotoi)

.

8 comments:

  1. "De ce lumea de azi nu mai are acelasi respect, acelasi cult pentru paine, ca altadata?". De ce? Simplu man. Pentru ca o cumperi de la supermarket. Si sunt 100 de tipuri de paine si unii stramba din nas ca il cautau pe al 101-lea. Pentru ca nu o mai framanti cu mainile alea crapate din cauza ca ai carat sacii cu grau la moara. Grau pe care l-ai secerat, l-ai legat in snopi si apoi ti-ai inhamat calul la treieratoare. Si calul saracu' era obosit ca ti-a arat pamantul, l-a semanat, si tot el cara si "marfa". Si asa ca, daca oricum nu stie nimeni cum se mai face painea de casa, nu o vor aprecia niciodata. Painea noastra cea de toate zilele... Mai tineti minte cum miroase painea scoasa din cuptor? Si cum troznea coaja in dinti. Si miezul fierbinte de ardea limba si suieram aburi ca o locomotiva? Dar ce bine era. Mama ei de copilarie.

    ReplyDelete
  2. Frumos grait bre Radu mamii Radule.

    ReplyDelete
  3. Ca sa nu uit ca merge cu articolul tau: anu' asta de doua ori am cumparat paine. In rest o framanta bunica si o coace cuptorul. Si ala mic o bate de coaja. De aia am eu memoria proaspata. Si stiti ceva? Nu-i pune decat faina, apa, drojdie si ninge niste sare pe ea. Dar rezista si 4-5 zile moale si pufoasa fara sa se faramiteze. Mai mult nu stiu ca am halit-o de fiecare data.

    ReplyDelete
  4. Excelent articolul lui Cotoi! M-a dus in cotlonul mintii mele unde ma simt cel mai bine, in amintirile din copilaria petrecuta numai la tzara. Vorbesc de vacante binenteles. Oare ca s-au dus vremurile sau ca s-a dus copilaria, nu mai exista? Oare mai sunt locuri unde se mananca numai paine facuta in cuptor de lut,cu foc din coceni de porumb?
    Tanti Geta mea nu mai face demuuuult tare demult paine de casa, o cumpara ca-i mai usor.
    Daca ceva conteaza pentru mine in universul asta de rahat omenesc, luati-l cum vreti, cu virgula sau fara, este universul tzaranesc! Ma gadila narile chiar in momentul asta, adulmecand mirosurile de altadat', de paine proaspata si calda, din care musc cu pofta, dupa ce cu aceeasi pofta am luat o gura de rosie de gradina cu mirosul imbatator de vrej verde si gust dulce-acrisor!
    Moaaaamaaaa ce pohta imi facui! Cat sunt de natarauca! :))

    ReplyDelete
  5. Grăitoare imagine, frumos a dat din condei şi textierul.
    Am impresia că cineva are interesul să ne îndepărteze de nevoile noastre primare, că cineva are interesul să ne schimbe felul în care interacţionăm cu ceea ce am primit de la părinţii noştrii. Să ne dezrădăcineze.
    Toţi am auzit că pîinea îngraşă, că te prosteşte, că îţi declanşează diabetul... Pe vremuri erai important dacă puneai pe masa copiilor pîine. Astăzi eşti needucat şi sărăntoc.
    ”Grîul e prea ieftin” spun producătorii, ”Pîinea e prea ieftină” gîndesc vînzătorii.
    E mai bine să vinzi pîine hipocalorică (costă de 20 de ori mai mult decît una din maia cu apă). E şi mai bine să vinzi electrocasnice, camere foto, maşini sau plasme. Cu cît mai scump produsul, cu atît mai bine. Toată lumea se bucură, şi producătorul şi statul care înfulecă accize....
    Iar noi ne pierdem gustul, gusturile...şi legumele, şi fructele, toate le-au pierdut unii, le-au transformat din gust în profit.
    Îmi aduc aminte vag de o istoriară sf, cu unii care erau pe o navă cosmică de atît de mult timp încît nu mai erau siguri de nici un adevăr din jurul lor. Se întrebau dacă nu s-a defectat automatul care le dă mîncare, dacă nu cumva jeleul de căpşuni pe care l-au primit la desert nu are gust de pui....
    Îmi este teamă de faptul că nu o să mai reuşesc să îi explic fică-mii cum e gustul roşiilor de grădină, cu slană, ceapă şi pîine intermediară, toate molfăite cu foame sub prunul din spatele grădinii..

    ReplyDelete
  6. Nu ca sunt in Braila ,dar va zic din adancul sufletului ca am cautat painea cea buna pe tot cuprinsul judetului dar nu am gasit-o.Am trimis pe altcineva sa o descopere ,insa degeaba.in oricecaz ,mai caut.S-ar putea sa o gasesc. Am auzit ca cine-o cauta o gaseste !Eu ma stiu pe mine ca am intins coarda cam tare ,mai ales in ultimii ani,de aceea dorm cu frica sa nu intre peste mine si peste sotul meu cineva de la etajul 9,vre-o ruda al Nadinei sau de la parter,pe unde am cautat noi o paine mai calduta .Pacat ca au murit batranii si au ramas mostenitorii care ne considera niste oameni de doi lei si nu ne baga in seama .Adio paine calduta ,acum tre,sa-mi platesc singura datoriile,nu ca pana acum .Asta-i painea romancelor in democratie.

    ReplyDelete