Monday, January 11, 2010

Unde esti copchilarie...

cu noroiul tau cu tot ?

Colectie de imagini mediocre in alb si negru.
Asa, ca sufletul multora dintre noi.
O serie realizata la Vulcanii Noroiosi.
Ilustrata de mine si "texturata" de nevasta-mea







"Nu m-am jucat niciodata in noroi. Si i-am invidiat mereu pe cei care o faceau. Eram mai degraba genul de copil care statea pe marginea baltii si se uita la ceilalti copii cum se joaca in noroi.



Si nu pentru ca mi-era teama ca imi murdaresc rochita. Si nici pentru ca i-as fi privit de sus.Cred ca nu stiam sa ma joc. Decat cu mine si cu lumea mea.



Dar nu. Eu locuiam intr-o lume unde nu era noroi. O lume magica. Mi-am luat demult valiza cu vise si am locuit in alta parte.



Ce minunat trebuie sa fie sa te joci cu ceialti. Sa fii complice. Sa faci parte din tabara castigatorilor. Si chiar si din cea a ratatilor.



Sa simti ca esti un copil al vantului, fara griji. Si sa nu-ti
pese ce e acasa.



Mi-e dor de copilaria pe care n-am trait-o niciodata.



Dar e bine si-asa. Important e sa te adaptezi si sa stii sa gasesti frumusetea si intr-un bob de noroi,



sau intr-o valiza veche in care stau ascunse cu sfintenie trei carti de povesti si cateva placi de vinil
unde se ascundeau voicile unui teatru imaginar...



Asta e lumea mea! Tot fara griji. O lume care incape intr-o valiza."
(Mihaela Gradinaru)



"Mi-au placut la nebunie "Amintirile..." lui Creanga. Tocmai pentru ca nu ma regaseam in nimic." (Mihaela Gradinaru)

.

27 comments:

  1. ce frumos ...imagini si text... hm copilarie...ce bine era ..mie mi-au placut amintirile lui Creanga ca ma regaseam in mai toate nazbatiile... ma inclin cu respect

    ReplyDelete
  2. Domnu` Hudini, de ce nu mai puneti pe blog? E pacat.
    Domnu` Horhe, de ce mediocre? Mie mi se par excelente. Printre cele mai interesante de la Vulcani vazute de mine.

    ReplyDelete
  3. sa traiti! cu respect va anunt ca am postat .:)

    ReplyDelete
  4. @Hudini
    "ce frumos ...imagini si text... hm copilarie...ce bine era ..mie mi-au placut amintirile lui Creanga ca ma regaseam in mai toate nazbatiile... "

    Ma si mie..ca io cin` "ieram" cu puf la cuc imi amintesc mereu cu placere de nasbitiile si cretinatatile inerente virstei.Mama..ce cazuti in bostane mai eram..
    Imi aduc aminte de exemplu..cum ne legam oglinzi la sireturi sa ne uitam la chiloteii si pizdulicile pufoase ca persica ale tutelor de seama noastra deseori a celor mai in virsta. Imi aduc aminte cum jucam ca timpitii zi de zi "flori fete si baietzi" doara doara oi pierde si-mi da unu vre-o porunca sa ii dau mozol vre-o uneia.Tu iti mai aduci aminte omule..? Da..cu tine vorbesc, cel ce imi cetesti comentariu asta timpitule. :) Iti aduci aminte cum puneai tot felul de pocnitori (nu de astea pt barbatii mari)prin cosurile de gunoi de pe la colturile blocurilor si de prin fatza magazinelor ? Ne mai aducem aminte cum eram in limba dupa pustoaice si cum faceam tot ce e copchilareste posibil sa ne bagam in seama ?, cum jucam bashica pe maidan si veneam seara juliti in cur acasa ?
    Ne mai aducem oare aminte de cei batrini ? de cei pe umarul carora urlam cind ne spargeam bostanele si ne fura Petrica de la scara vecina mingia de kakat ?
    Vai..ce pule blegi mai eram, da mandri si tzantzoshi.Slabaturi si trasi la muie ca tzapu la coaie, fara pic de floci la pula, tunsi zero, cu tenisii plini de noroi si pantalonii rupti in cur.
    Huh..e timpul sa ne mai aducem aminte oameni buni.Cu placere va conjur sa debitati aici toate taraseniile si orgiile copilariei voastre. :))

    ReplyDelete
  5. minunat..io imi aduc aminte cum ne faceam leagane in copacii din jurul blocului si cum ne rupeam muianele cand nenorocita aia de sfoara nu tinea :) (cred ca de aia m-am facut alpinist), cum ne prindeam ca prostii, iarna, de masinile care treceau pe strada ..cate burti am dat de gheatza ...imi amintesc ca atunci cand am mai crescut am fost la un concurs de orientare turistica undeva pe valea Jiului si cand am luat trenu sa venim acasa de la Craiova ne-am hotarat noi sa mergem pe jos pana la Brasov ca ajungem mai repede decat trenu (trebuia sa asteptam legatura spre Brasov vreo 9 ore) si dupa aproape 11 zile am ajuns acasa, cred ca ai mei inca pastreaza lista cu toate numerele de telefon de la toate spitalele si sectiile de politie din tzara..:) am fost un copil model :))

    ReplyDelete
  6. hombre, nu vad unde e mediocritatea. mi-e imi plac enorm. ca daca le iei la lupa sigur mai gasesti un crocodil sau un purice, asta nu conteaza. Daca o fotografie reuseste sa transmita un mesaj, inseamna ca si-a atins scopul. Cred ca maestrul Jan Saudek zicea cam asa ceva. Si m-ai facut sa-mi aduc aminte de nebunia copilariei.
    Dupa ce rulase in sat, la Caminul Cultural filmul Superman, toata pustimea, printre care si eu, cu paturici sau cearceafuri sau fete de masa legate de gat ne demonstram abilitatile superumane carandu-ne unii la altii scatoalce, sau ne incercam "flotabilitatea" in aer sarind de pe centrala termica dirept in maldarul de carbuni, astfel incat, la sfarsitul zilei ne transformasem in ceva mic si negru care merge prin iarba. Faina nebunie copilaria asta. Erau si greutati, dar eram Superman atunci.

    ReplyDelete
  7. Hombre! Da cazemate ai facut? Te-ai jucat de mama si de-a tata cu fatucile mai mari sa te tina in brate intre sinii abia imbobociti? Sau mai tarziu de-a doctorul cu aceleasi fete acum nastrusnice... Chiar eram nebuni cum faceam toate prostiile astea in corturi din paturi puse peste franghiile intinse in spatele blocului! Ce mai cafele din noroi beam doar ca sa ma primeasca E_a, C___na, Ca____a, M___ca si Cl____a in cortul lor... Si ce batai ieseau mai tarziu cu toti mobristii care veneau peste ani, la aceleasi fete sa le faca gard de jur imprejur! :))

    Da' cu cornete cu varf de ac de cactus ai tras? Ce placere sa-l vezi pe nenorocit a doua zi cu rana infectata! Si ce-i ala "peintbol"?! sa fi vazut voi, neam de bit hranit cu red bull, ce batalii cu cornete ieseau prin subsoluri de blocuri neterminate, sau dupa sf ion ce dueluri cu tulpinile de brad ca sa aparam scara sau blocul! De cine?! De altii ca noi care vroiau sa dea cu bulgari in geamul de la scara noastra! Apropos de bulgari: parca pe vremea aia iarna nu era intr-o joi, parca se opreau scolile 2-3 zile la 2 saptamani ca nu aveau copilasii saracii cum sa ajunga la scoala! ... dar in casa intrau doar cand se culcau cainii si cand ingheta transpiratia in haine si 20 de degete ajungeau sa arate ca vara la strand! Si ca am ajuns si la apa, pungi/prezervative (un lux!) cu apa ai aruncat in capul celor care stateau la coada la magazinul de la parter sau la scoala de la ultimul etaj?
    AAAA! Mi-am mai adus aminte de ceva: colectiile de surprize, de pachete de tigari, de pif, de rahan si de pisica'n cizme! Sa ridice mana cine n-a citit-o! 30 de "coreene" cine n-a auzit de cea mai tare carte a adolescentei! Ce educatie sexuala!

    Gata ca imi dau lacrimile! Sa ia altcineva leapsa asta!

    ReplyDelete
  8. Wonderful narration to a series of images like memories...wonderful!

    ReplyDelete
  9. Faina seria, faine cuvintele alaturate, faina copchilaria. Cred ca una peste alta, e cea mai frumoasa perioada din viata unui om. Io am frecat toate vaile de prin Galeteni Teleorman, c-o tarla de flacai fara tzepi la popou dupe mine. Mi se lipeau frunzele de tutun de cur cand ne alergam pe malul raului, imi juleam mainile in sarma ghimpata sau in duzi cand imi dadeam drumul pe ramuri peste zidul cimitirului sa nu ne prinda paznicii. Genunchii mi-erau plini de bube in permanenta de la cazaturi de tzaca, tzurca, purceaua :)), si picioarele pline de cuie de la fotbal in picioarele goale. Ne aratam putzulicile si pasaricile in caminele saptamanale bucurestene. Mancam coji de paine uscate de pe jos, pe care le imparteam frateste cu cainii din spatele blocului, ma trageam cu baietii de carliontii de oaie ce-i aveam in cap, ne pupaceam prin porumb si nu simteam pic de oboseala sau tristete. Nu ma atingeau rautatile celor mari pentru ca aveam lumea noastra, in care ei si sa fi vrut n-aveau cum intra. Acum, noh, numai orgolii, numai desteptaciuni ratate :D si prieteni adevarati ioc.
    O lume care s-a dus dracu' demult si in care, numai cand ne-om intalni si cu Alzheimer, o sa mai putem intra!
    Traim numai cu amintiri. Si cu "Amintirile ... " lui Creanga, atat de indragite si de mine

    ReplyDelete
  10. La prima întîlnire am luat din şifonier pantofii de la Clujana procuraţi de mama pe sub mînă. Mi-erau prea mari, cred că arătam în ei ca Scăpărici din Maria Mirabela, dar erau galbeni şi aveau şireturi din piele. Jumătate de pachet de vată hidrofilă îndesată în bombiuri a rezolvat problema! Avea mîna transpirată Irina, o canadiană galben cu negru, ochi albaştrii şi buzele reci şi vinete de frig. Doamne, ce buze bune avea!

    Vineri am umflat prezervativele lui tata. Toate, şi alea rele, romîneşti (minimax) şi alea chinezeşti, cu fluturi de contrabandă. Am făcut un mănunchi frumos, am legat de el un indian de plastic mic şi roşu şi am lansat drăcovenia zburătoare de pe balcon. A aterizat indianul meu la vecinul de la 2. Ce idee bună am avut! Sîmbătă dimineaţă a venit la noi vecinul de la 2, mi-a returnat indianul şi l-a chemat pe tata la iarbă verde ”că oricum nu are ce face acasă” :-)) A fost o superiarbăverde, pe onoarea mea.

    De ziua mea mi-a adus tata o săpunieră kodak, ultimul răcnet, avea şi bliţ încorporat. Mi-a dat şi un film azopan cu 32 de poziţii. I-am tras o poză pi balcon lu sormea. În fundal se vede dacia albastră a lu tata, trabantu vecinului de la 7, un oltcit club - ultimul răcnet a lu domnu Vasile (gestionar la aprozar). 25 de ani mai tîrziu i-am mai tras o poză lu sormea pe balcon. În fundal se vede un ambuteiaj total şi un gip x5 parcat pe noroiul care altădată hrănea trandafiri...

    După ce am jucat folbal cu mingea mea cea nouă de 35 (lei), am ascuns-o sub o căpiţă de fîn şi m-am băgat în rîpă după zmeură. Cînd m-am întors mingea dispăruse, dar pe uliţă, departe, l-am văzut pe ficioru ăl mare a lu Barladinca. 2 ore mai tîrziu maică-sa plecase în schimbul 3 (cred). Am sărit gardul la el în curte şi l-am bătut de l-am uscat să-mi dea mingea. El avea una nasoală, de 18 lei, sigur îi căşunase pe mingea mea. L-am bătut şi pe frasu ăl mic, dar n-au vrut să recunoască. Încă vreo 5 ani după aia, în ”vacanţa mare” îi snopeam de cîte ori îi prindeam.
    Anul trecut am dus-o pe fică-mea la rîpă, să mîncăm zmeură. Între rugi, am văzut-o decolorată şi seacă, fără aer, stătea pitită mingea mea de 35 de lei.Pasămite o luase singură la vale şi venise şi ea în rîpă după zmeură.
    M-am interesat de băieţii lui Barladinca, să îmi cer scuze şi să le dau beutură de 35 de lei. Erau morţi amîndoi, unul de cuţît, unul de boală.

    ReplyDelete
  11. Late edit: Îmi vine să îmi bag pula în el de serviciu, să mă duc acasă, să îmi trag o cacao cu lapte şi să citesc Micul Prinţ.
    Era un site despre reperele copilăriei noastre, poate l-aţi văzut: www.latrecut.ro. Horhhe, dacă nu ie în regulă link-ul, diliteşte mesajul ăsta.

    of. bună serie, bun text. te-ndeamnă şi te cheamă. eu n-am înţeles dinamica penultima imagini.

    ReplyDelete
  12. de ce sa nu fie ? e bun betivane Adi.
    multamiri pentru vizita si discurs.

    ReplyDelete
  13. subscriu ;)
    www.alexmazilu.ro/copii-odinioara

    ReplyDelete
  14. frumos ce sa mai zic...
    cu salutari!

    ReplyDelete
  15. Bravo, oameni buni! Ce bine ma simt printre copii de alta data...

    ReplyDelete
  16. Corectie: cu 3 de "i"

    ReplyDelete
  17. multumiri.
    astept in continuare sa mai povestiti timpeniile copilariei voastre

    ReplyDelete
  18. Copchilaria.. superba copilarie! Incerc sa-l invat pe fiu-meu cate un joc din copilaria mea, mi le amintesc perfect, parca ieri eram in mijlocul strazii din fata blocului asezand cuburile din caramida daramate si imprastiate de una din mingiile de 35.. raman uimita cand incep sa-i spun despre "taranul e pe camp,.." si mi-l amintesc pe tot perfect, pana la "rugina de pe cuie".. sau "compasul", "tara-tara-vrem-ostasi", etc.
    Mersi George pt o asa frumoasa si binevenita intoarcere in timp, in cpilaria noastra de vis.. caci sigur nu va mai exista! Frumos povestesc pozele tale, mereu!
    Stefania

    ReplyDelete
  19. Si pentru ca unii sa poata avea copilarie voi ceilalti trebuie sa miscati ceva.E deajuns si mana spre bozonar.

    http://helpstefanut.wordpress.com/

    ReplyDelete
  20. Un gest frumos, mersi George!
    Stefi

    ReplyDelete
  21. Fain textul man :). Macar ca rasplata poti comenta mai mult pe blogul nevestitii deca "fain" la o poza ;)

    ReplyDelete
  22. Sunt autor pe 100Ro, si acolo am gasit inceputul articolului tau si am intrat pe link ul spre care ma indemnai...si am ramas surprinsa atat de text cat si de fotografii...superbe!!!

    E trsit ca nu aia vut copilarie....dar ai povestit frumos si pozitiv:)

    felicitari:)

    ReplyDelete
  23. au iesit foarte bine pozele

    ReplyDelete