Iar m-am îmbătat prematur: voiam să spun că o văd ca pe un decupaj dintr-un film rusesc. Nu am filingu de acasa. E cald acasa, aici e frig şi departe..
:...aici e frig si departe.." Aici da, e frig, pentru ca sunt departe. ACOLO insa, este ACASA. ACOLO e cald. ACOLO iese fumul pe horn. Si cu cat e mai frig AICI, departe, cu atat mai mult vreau sa ma intorc ACASA.. Zic bine, sheriffu` ?
Domnule Fişcăleanu, s-ar putea să ai dreptate. Sigur nu sunt eu persoana potrivită pentru cei 4 pereţi din imagine... Poate că e cald între cei patru pereţi despre care vorbim, dar nu acolo vreau să mă întorc. Îmi este greu să îmi închipui LOCUIND un OM în căsuţa din lumea albastră şi pustie. În mintea mea acolo a făcut focul un vînător. Sau un proscris, alungat de societate. Loc de pîndă sau pedeapsă. E drept că şi eu am simplificat în primul comentariu. Acasă e la 5 minute de chioşcul de unde îţi cumperi ţigări la miezul nopţii. Acasă e locul în care îţi dai seama că vecina ta a gătit şniţele. Acasă nu e loc de contemplare. Acasa e locul în care îţi găseşti tot timpul ceva de făcut. Acasă e un loc în care te încarci cu energie, nu în care consumi energie pentru a supravieţui. Poate că nu sunt de acord cu autoarea citatului. Acasă nu se rezumă la 4 pereţi. Acasă înseamnă şi decoraţiunea primită de la prietenul X pe care o deteşti dar din respect şi prietenie nu o arunci. Acasă e locul unde bosgorodeşte soţia. În care musai unul dintre pereţi are urme de cariocă făcute de artistul ce zace în copil sau poate o pată de igrasie pe care ţi-a făcut-o cadou vecinul de sus cu ocazia ultimei inundaţii, şi pe care tot îţi promiţi degeaba să o acoperi. Acasă e locul în care îţi păstrezi recuzita, colecţia de reviste sau amintirile. Acasă e locul în care ai intrat să te fereşti de ziua care a trecut şi în care te întîlneşti cu toate lucrurile stabile din viaţa ta. În care te relaxezi ca să ai de unde să o iei de la capăt. Acasă nu sunt 4 pereţi, fie ei de vilă sau de garsonieră. Acasă nu e o casă. Intru în foarte multe case, fiţoase sau modeste, cochete sau nu. Nu toate aceste case sunt acasă. Acasă e un miros cu o căldură specială imposibil de definit. Acasă nu e o definiţie, e o stare de spirit. Hai că încep să bat cîmpii necontrolat. Scuze, Horhhe, iar am comentat pe lîngă. Imaginea e frumoasă,simetrie inteligent potrivită şi albastru inspirat. Dar nu e ”acasa mea”, e un îndemn să mă întorc la mine acasă.
Man, daca e sa ma aberez (lucru la care m-ai obligat folosind psihologia inversa, care la mine functioneaza perfect.. :D), poza aia mai mult imi aduce aminte de creierul (a se citi sufletul meu): un peisaj arid in care mocneste un foc minuscul, intr-o casuta parasita, locuita demult, foarte demult, de un batranel, la randul lui plin de ganduri, mai mult o fantoma decat o fiinta vie. Iar copacul acela solitar e singura radacina cu realitatea exterioara. Deci poza de mai susu e un fel de introspectie abstarcta. Aia e casa mea... singura poseie si avere! Am fost destul de "pe langa"?
Ca de obicei, comentez dpdv. artistic. La prima vedere par sa deranjeze 2 lucruri: simetria stanga-dreapta remaracata si de betivanu' si impartirea in jumatate pe orizontala. Daca se priveste mai bine insa, nci una dintre ele nu duce ls scaderea valorii imaginii. Si acest lucru e facut de planurile diferite in care sunt pomul si casa. Atmosfera gri-albastra nu distruge catusi de putin ideea de "acasa" si cred ca inteleg foarte bine de ce si Horhelu a simtit acelasi lucru cand a dat titlul. Desigur, acasa e un loc unde regasesti complex de lucruri, oameni, sentimente - cunoscute, familiare. S-ar mai adauga la asta, neaparat si ideea de proprietate. Dar foarte bine "acasa" pot fi si doar 4 pereti si caldura dintre ele. Modestia caminului nu distruge notiunea.
"acasa" e in inima (mea/ta). pe un camp pustiu, fara copaci, fara radacini... acolo unde sunt toti cei care sunt si nu mai sunt. lasati-mi fluturii in pace! :) (acasa nu e casa, corect!)
Incercati sa nu mai comentati pe linga.
ReplyDeletefilm rusesc
ReplyDeleteIar m-am îmbătat prematur: voiam să spun că o văd ca pe un decupaj dintr-un film rusesc. Nu am filingu de acasa. E cald acasa, aici e frig şi departe..
ReplyDelete:...aici e frig si departe.."
ReplyDeleteAici da, e frig, pentru ca sunt departe. ACOLO insa, este ACASA. ACOLO e cald. ACOLO iese fumul pe horn. Si cu cat e mai frig AICI, departe, cu atat mai mult vreau sa ma intorc ACASA..
Zic bine, sheriffu` ?
acasa este acolo unde te simti bine. singur sau impreuna cu altcineva.
ReplyDeleteFrumoasa fotografia! Multa pace, liniste. Simt si caldura! Pentru ca am nevoie!
ReplyDeleteAcasa? Nu stiu unde. Inseamna ca nu-s potrivita.
o fotografie simpla si eleganta. place mult!
ReplyDeleteDomnule Fişcăleanu, s-ar putea să ai dreptate.
ReplyDeleteSigur nu sunt eu persoana potrivită pentru cei 4 pereţi din imagine...
Poate că e cald între cei patru pereţi despre care vorbim, dar nu acolo vreau să mă întorc.
Îmi este greu să îmi închipui LOCUIND un OM în căsuţa din lumea albastră şi pustie. În mintea mea acolo a făcut focul un vînător. Sau un proscris, alungat de societate. Loc de pîndă sau pedeapsă.
E drept că şi eu am simplificat în primul comentariu.
Acasă e la 5 minute de chioşcul de unde îţi cumperi ţigări la miezul nopţii.
Acasă e locul în care îţi dai seama că vecina ta a gătit şniţele.
Acasă nu e loc de contemplare. Acasa e locul în care îţi găseşti tot timpul ceva de făcut.
Acasă e un loc în care te încarci cu energie, nu în care consumi energie pentru a supravieţui.
Poate că nu sunt de acord cu autoarea citatului.
Acasă nu se rezumă la 4 pereţi. Acasă înseamnă şi decoraţiunea primită de la prietenul X pe care o deteşti dar din respect şi prietenie nu o arunci.
Acasă e locul unde bosgorodeşte soţia. În care musai unul dintre pereţi are urme de cariocă făcute de artistul ce zace în copil sau poate o pată de igrasie pe care ţi-a făcut-o cadou vecinul de sus cu ocazia ultimei inundaţii, şi pe care tot îţi promiţi degeaba să o acoperi.
Acasă e locul în care îţi păstrezi recuzita, colecţia de reviste sau amintirile.
Acasă e locul în care ai intrat să te fereşti de ziua care a trecut şi în care te întîlneşti cu toate lucrurile stabile din viaţa ta. În care te relaxezi ca să ai de unde să o iei de la capăt.
Acasă nu sunt 4 pereţi, fie ei de vilă sau de garsonieră. Acasă nu e o casă. Intru în foarte multe case, fiţoase sau modeste, cochete sau nu. Nu toate aceste case sunt acasă. Acasă e un miros cu o căldură specială imposibil de definit. Acasă nu e o definiţie, e o stare de spirit.
Hai că încep să bat cîmpii necontrolat.
Scuze, Horhhe, iar am comentat pe lîngă.
Imaginea e frumoasă,simetrie inteligent potrivită şi albastru inspirat. Dar nu e ”acasa mea”, e un îndemn să mă întorc la mine acasă.
"acasa nu e la casa de copii" !
ReplyDeleteoricine are unde sa mearga "acasa" e un om fericit..
frumoasa imagine....
Man, daca e sa ma aberez (lucru la care m-ai obligat folosind psihologia inversa, care la mine functioneaza perfect.. :D), poza aia mai mult imi aduce aminte de creierul (a se citi sufletul meu): un peisaj arid in care mocneste un foc minuscul, intr-o casuta parasita, locuita demult, foarte demult, de un batranel, la randul lui plin de ganduri, mai mult o fantoma decat o fiinta vie. Iar copacul acela solitar e singura radacina cu realitatea exterioara. Deci poza de mai susu e un fel de introspectie abstarcta. Aia e casa mea... singura poseie si avere!
ReplyDeleteAm fost destul de "pe langa"?
frumos man.frumos vorbit
ReplyDeleteCa de obicei, comentez dpdv. artistic. La prima vedere par sa deranjeze 2 lucruri: simetria stanga-dreapta remaracata si de betivanu' si impartirea in jumatate pe orizontala. Daca se priveste mai bine insa, nci una dintre ele nu duce ls scaderea valorii imaginii. Si acest lucru e facut de planurile diferite in care sunt pomul si casa. Atmosfera gri-albastra nu distruge catusi de putin ideea de "acasa" si cred ca inteleg foarte bine de ce si Horhelu a simtit acelasi lucru cand a dat titlul. Desigur, acasa e un loc unde regasesti complex de lucruri, oameni, sentimente - cunoscute, familiare. S-ar mai adauga la asta, neaparat si ideea de proprietate. Dar foarte bine "acasa" pot fi si doar 4 pereti si caldura dintre ele. Modestia caminului nu distruge notiunea.
ReplyDeleteCe voiam eu să spun, dacă eram mai inspirat şi mai puţin guraliv e că ”acasă” nu e ”casă”. E un suflet cu suflete în ea.
ReplyDeletebetivane, tratatul tau pe tema "acasa" trebuie pus in rama.si o sa-l pun.
ReplyDeleteArta,respectele mele!
ReplyDelete"acasa" e in inima (mea/ta). pe un camp pustiu, fara copaci, fara radacini... acolo unde sunt toti cei care sunt si nu mai sunt.
ReplyDeletelasati-mi fluturii in pace! :)
(acasa nu e casa, corect!)
6 ! Ati speriat fuluturili lu fumeia.Belim pula baietzi. :))
ReplyDelete