Iacata ajunseram intr-un sfirsit la Sipotul Mosului, unde Petre al nostru taie gazu la tractorete si ne lasa de voie buna ceva vreme.Aciulea baitezii o pozara pe nevastamea intr-o stina parasita.Eu mai putin.ISO sa traiasca :D
Io, mai mult pe afara.
(asa arata stina.interesant.2 camere ciudate in interior, un acoperis spart, si multa recuzita vestimentara de la cine mai inaoptase pe acolo)
(MIhaela Gioconda de Saliste si parintele poznas)
(enoriasii se intorc agale spre motorizata dupa o sedinta de vre-o 30 de minute.sau mai putin.nu mai tiu minte.)
Terminaram de pozarit la Sipotu Mosului si cu restul de "voie buna" ramasa porniram spre Platoul Crint.Mai o poza, mai o imbucatura lipsa, mai bere din cuc, deja moralul scadea odata cu altitudinea si gindul la o friptura calda se indeparta de noi mai iute ca vintul.Fetzele parintelui si a lui Ionut spun totul.
Cind deodat..sa vezi tu grozavie.Oricit huruia mecanizata treaba se imputise rau iar caii putere a lu` nentu` Petre nu mai razbeau zapada.A biciuit saracu Petrica la caii de supt capota de mare zor.Dejeaba.Mecanizata nu si nu.Dai inainte, dai inapoi.Nik.Ne daram gios din remorcutza si am pus mana ca buni tovarasi la impinsu` animalei mecanice.Iti dai seama, cred ca mai mult ne faceam ca impingem, pentru ca nu vad io citeva tone bune, miscate de 7 oameni, printre care si sfortza din mine. :)
Cu chiu cu vai am reusit cu totii sa aducem tractoretele cu 15 metri mai jos, suficient cit sa putem apuca pe o scurtatura spre locatia propusa.Scurtatura era prin ferma patronului de la atlassib, evident dupa ce Petre cere acordul barosanului.
Amu` Petre al nostu bun cunoscator de mecle orasenesti, vede el ca ceva nu ein regula nici cu oasele, bucile si schinarile noastre, da nici cu avintul pioneresc din inimi.Ase ca omu` nostru se duce la cabinutza burtatoarei si vine de acolo nene cu un vin..de iti trosneau cuaiele de tare ce era.Mai frate..si am inceput a degusta minunatia cu borcanelu din dotare pina ne mai inmuiaram oleaca sufletele si sinapsele din bostane.
Cu mult mai multa voie buna, porniram spre Platoul Crint, statia ultima, dar nici pe departe sfirsitul calatoriei.
Platoul Crint, o zona foarte frumoasa si fotogenica.Peisagiu e la el acasa.Aici vom organiza workshopul de la sfirsitul lunii aprilie.Dira a fost iarasi model, iar io am prins ceva peisagii si am facut fotografia de grup.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Hehe, io ti-am zis sa nu ridici remorca de la pamant, ca nu are aderenta la curbe. Dar tu, incapatanat cum esti, trebuia s-o ti ridicata. Noroc ca m-am izbit eu in remorca s-o repunem pe drum, ca cine stie unde eram acum.
ReplyDelete:)))))))))) foarte tare faza.sperc ca cineva, evident din cei ce nu au pus umaru la mutarea mecanizatei, sa fi facut o pozna, sa vaza lumea ce insemna sa impingi tractoru`.
ReplyDeleteExcelentă fota de grup prima! Pare rău că n-ajunsăi :(. Bravo că vă dixtrarăți! :)
ReplyDeleteMi-a vint să plîng de doo ori:
ReplyDelete- odat cînd mă gîndeam cum îndoia tabla la remorcă domnu Horhhe cu toate cele patrujcinci de kile ale domniei sale; (iemoţie tip ”Bambi/Disney”)
- a doua oară de fericire cînd am priceput cum v-aţi adăpat cu vin d-ăla de-mi lipseşte mie din stomah. (iemoţie tip ME)
Fiete şi bieţi, pardon băieţi - v-aţi regăsit într-un mod cît se poate de fericit în acea mare grădină, ştiţi voi care. Ca să mă repet, mă mulţumesc să regret că n-am sărit şi io gardul.
Poza de grup, ultima din serie vorbeşte deschis despre cine sunteţi voi...în lumea profesională din care fac parte există o axiomă: doi jurişti - trei opinii juridice - patru soluţii legale.
În cazul vostru e aşa: 9 fotografi - 10 puncte de staţie - 11 subiecte de fotografiat - 12 fotografii de excepţie.
ma dupa cum le zice bietivanu asta ...asta musai trebuie luat cu noi data viitoare.. :))
ReplyDeleteZiceti voi domnilor da' daca nu punea don Horhhe umaru' nici D-zeu nu punea mila si nu se mai urnea magaoaia din loc ne gaseau la primavara inzapeziti si ne citea necrologu'din oase ...
ReplyDeleteNemaipomenită imagine ultima. Îmi place cel mai mult. Of, o să viu și eu negreșit odată ca să dăm mâna!
ReplyDelete