vina lor ? ca nu si-au negociat cu Bosu` transferul pe lume.
Vina noastra ? Ca ne doare la bashcheti mai mult decit vrem sa acceptam despre tot cacatu ce se intimpla in jurul nostru.Internet, calculatoare..nu pentru toti si nu oriunde.Nu ajutam, ori din indolenta, ori din durere in kur, ori ca de multe ori nici pe noi nu ne putem ajuta.Pacat..ca exista marea posibilitate ca cei ce va privesc in ochi amu` din pozele asta sa devina ilustrii infractori de maine.
Ca mari carturari..sa fim seriosi, nu cred ca o sa ajunga.Si mare parte nu din vina lor, si nici macar din cea a parintilor ci din vina societatii in care traiesc.DIn vina indiferentei celor ce pot schimba lucrurile in mai bine.Nu sunt handicapati locomotor, nu sunt retarzi, nu sunt deloc diferiti de ceilalti copii.
Doar ca traiesc in deriva, fara prea mare acces la ce e bun si util.Sunt invatati sa primeasca ce li se da, iar ce nu..sa-si procure.Modul in care vor face asta, va face in viitor diferenta intre buni si rai.
Suntem facuti praf de orgoliile si frustrarile noastre ca sa mai vedem ce ne inconjoara.Uneori..mai am momente de luciditate si deschid pentru o clipa ochii.Ma sperii, si-i inchid la loc.Ma prefac ca nu imi pasa, ca apoi sa nu-mi mai pese.
.
Ai gasit cuvintele potrivite sa afisezi realitatea. Frumoase ultimele 2 fotografii.
ReplyDeleteFrumos text . Da, asta e realitatea . Ai descris perfect fara a cadea in partea cealalta a "dulcegariilor "si a vaicarelilor fara esenta.De exceptie ultima fotografie!
ReplyDeleteDa ? Mie nu-mi pare chiar de exceptie, dar are mesajul ei.
ReplyDeletetrue totul
ReplyDeleteFrate, sunt atat de multe probleme in ceea ce priveste copiii din ziua de azi, ca te iei cu mainile de cap nu numai in cazul copiilor "care nu si-au negociat cu Bosu` transferul pe lume", ci si in cazul copiilor cu o situatie materiala stabila, insa cu o situatie emotionala facuta praf. Si cine face ca emotiile copiilor din ziua de astazi sa fie praf? Tin-te bine! Maria-sa, scoala! Prin profesorii ei lipsiti de scrupule, lipsiti de orice constiinta profesionala (ce cacat o fi aia?). De aia mi-am dat eu demisia din categoria sociala a profesorilor. NU vreau sa mai fiu profesor, daca asta inseamna sa le nenorocesc copiilor valorile. Prefer sa le ofer prietenia mea. Si daca au ce invata d ela mine, cu atat mai mult. Sunt atat de multe de facut ca nu stii de unde sa te apuci de treaba. Dar trebe sa ne apucam, fiecare in felul lui. Cum? E simplu. Facand primul pas. Orice razboi se castiga cu PRIMUL PAS, ala pe care il faci cand iesi din casa sa pleci la lupta. Nu-l faci pe ala, stai in casa si se spune ca ai evitat razboiul, l-ai ignorat. Sau te duci si te lupti. Daca ai cojones.
ReplyDeleteA, si ultima imagine imi aduce aminte de niste clipe de neuitat, pe langa Sibiu, la Biertan...
ReplyDeleteUltima imagine alb/negru...
ReplyDeletetrist insa adevarat...
ReplyDeleteDa Eugene, eram impreuna acolo. :) tare as mai da o tura..
ReplyDeleteEugen, mie mi-e foarte greu să cred că şcoala e un mare distrugător de valori. Să fi trecut chiar aşa de mult timp de când am călcat prin şcoală? Eu, sincer, nu am avut niciun profesor care să-mi fi distrus vreo valoare... Din contră, valorile îmi erau distruse acasă, iar şcoala a fost refugiul meu. Ciudat, nu? Şi mai ciudat e că mie chiar mi-a plăcut la şcoala. Mult. Să se fi schimbat profesorii chiar atât de mult?
ReplyDeleteEu rămân la părerea mea încăpăţânată că doar educaţia/şcoala te poate ridica. Să zică cine ce-o zice.
Nu pot să nu-mi aduc aminte de una dintre cele mai bune şi dragi prietene ale mele care provine din mediul acela pe care îl prezintă George. Da. Chiar de acolo, dintre ţigani. Şi n-o să-mi fie niciodată ruşine cu ea. Dincontră. O admir din tot sufletul că a ştiut să se ridice prin şcoală. Şi nu i-a fost ruşine să spele bude ca să-şi plătească facultatea în Sibiu. Acum spală bude în Germania, tot ca să-şi plătească şcoala. Vorbeşte perfect trei limbi străine şi nu are de gând să se oprească aici. E o persoană care debordează de optimism, în condiţiile în care eu ştiu prea bine ce viaţă cumplit de grea a avut. Eu aş zice că nu profesorii sunt cei care ar fi putut să îi nenorocească valorile, ci ceilalţi copii care o discriminau şi o jigneau pt că a avut ghinionul să se nască în mizerie. Erau şi profesori care făceau asta, ce-i drept...dar mai mult ceilalţi copii....
Rămân la părearea mea că şcoala e singura soluţie pentru aceşti copii.
Şi da, sunt mândră că fata aceea e prietena mea.
scoala e si nu e un distrugator de valori
ReplyDeletedin cauza anturajului creat,a profesorilor indulenti
Frumoase imagini.
ReplyDeleteMihaela, eu am plecat din sistem din cauza dinozaurilor batrani care se incapatanau sa ramana in posturi. Si cand am plecat eu, nu mi-am inchipuit ca situatia scolii se va inrautati de la un an la altul. Daca te gandesti ca pentru un amarat de salalriu de merit, sunt profesori care isi sacrifica trei sferturi din elevii clasei pentru a lucra exclusiv cu anumiti elevi pe care efectiv ii tarasc la diferite concursuri si olimpiade impotriva lor. Daca te gandesti ca la olimpiadele respective se dau note pe ochi frumosi, sigur ca sistemul de evaluare al elevilor este dat peste cap. Daca te gandesti ca sunt profesori care efectiv dau note proaste copiilor si ii defavorizeaza la note ca sa le vina la meditatii. Daca te gandesti ca la clasa acesti profesori isi favorizeaza protejatii care le vin la meditatii. Daca te gandesti ca sus la varful sistemului orice usa se deschide cu capul, mainile fiind ocupate cu spagi si cadouri, ca sa se avizeze manuale de toata jena, pline de greseli. Daca te gandesti ca in sistem au ramas numai ciurucurile, cei plafonati, si instablilii emotionali (pentru asta vezi pe site-ul EVZ, http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/886087/Eleva-cu-mana-in-ghips-dupa-ce-a-fost-batuta-de-diriginta--AUDIO/ )... Cum sa nu spui ca sitemul de valori al copiilor este dat peste cap, aruncat in cea mai mare nebuloasa... Nu spun ca nu mai exista si cate un nebun din categoria celor frumosi care isi fac treaba cu vocatie, care sunt respectati de elevii lor, poate de cei mai derbedei elevi ai scolii, care scot la lumina tot ce este frumos intr-un copil. Cred ca au trecut ceva ani de cand ai terminat scoala si, probabil ca neavand un contact direct cu ceea ce se intampla in scoala, crezi ca totul a ramas cum ai lasat tu. Asa mi-am inchipuit si eu cand, proaspat absolvent, am pasit pragul clasei unde aveam sa tin prima mea ora, fiind efectiv gatuit de emotie. Dar mi-au trecut emotiile subit, iar visele mele de a schimba lumea au inceput sa se crape. In fata prietenei tale, nu pot decat s aimi scot palaria. Pentru mine nu conteaza culoarea pielii, nici numele unguresc din buletin, nici alte dracovenii nationaliste sau alte balarii de genul asta. Pentru mine conteaza cat de cald este sufletul celui care sta in fata mea, indiferent daca el conduce o multinationala sau spala bude. Strang mana oricui care a baut calciu cand era mic si are coloana vertebrala dreapta. In rest, este de datoria noastra sa oferim modele sau sa zdruncinam modelele astea de acum cu picioare de lut, sa aratam ca se poate si altfel. Sper sa ma scuze conu' Horhhe ca mai am un pic si postez in locul lui, prin lungimea comentariilor, dar, vazand ca a inceput sa se bata cu modelele astea de silicon din ziua de astazi, cu mediocritatea lumii de astazi, nu pot decat sa imi pun fundu in masina, sa il iau pe conu' Ionel Ciobotaru si sa venim sa va strangem mana. La buna revedere, sanatosi si vigurosi.
ReplyDeleteLumea in alb-negru, e mai sugestiv expresivă.
ReplyDeleteCum se numeste melodia?
Cata dreptate ai, un adevar crud...pe care nu vrem sa-l vedem...atat foto cat si ce ai spus mai jos de ele ...m-au impresionat...se vede ca pui suflet in ceea ce faci.
ReplyDeletePoate daca fiecare dintre noi am pune suflet in ceea ce facem am reusi sa schimbam putin cate ceva.....
Eugen, mulţumesc pentru expunere. Sunt convinsă că e aşa cum spui tu. Tu priveşti lucrurile din partea cealaltă a catedrei şi ştii mai bine cum merg lucrurile acolo. Dacă stau bine să mă gândesc cred că şi eu am fost un copil favorizat/simpatizat de anumiţi profesori/profesoare (română, engleză, filosofie) şi asta pt că mă implicam în materiile pe care ei le predau mai mult decât ceilalţi colegi. alt motiv nu cred că aveau, că îmi bătea vântul prin buzunare. mergeam şi la olipiade, dar nu mă târa nimeni... îmi plăcea mie, aşa, să mă "bat" :). iar medidaţiile nu erau "în vogă" ca acum. la dracu', dar eu chiar am dat de câţiva profesori de valoare, care au fost nişte modele pt mine. am fost o norocoasă. atât!
ReplyDeleteVă aşteptăm cu drag pe la noi :)