Braşovenii, aşteptaţi „Între vis şi realitate“

Un articol de Andrei PAUL

Mihaela Grădinaru, redactor Monitorul Expres, şi-a vernisat vineri a doua expoziţie de fotografie

(foto Gheorghe Belu)


Turnul Alb găzduieşte, timp de mai bine de o lună, expoziţia de fotografie „Între vis şi realitate“, semnată Mihaela Grădinaru. Vernisajul a avut loc vineri, 17 iunie, cu mulţi prieteni, prăjituri şi emoţii. Expoziţia cuprinde 22 de fotografii alb-negru şi color printate pe pînză. Fotografiile sînt însoţite de „explicaţii“ în limba română şi engleză, un fel de îndrumar sentimental pentru privitor. „Expoziţia se vrea o evadare din cotidian într-o lume a imaginilor şi cuvintelor, care nu are neapărat corespondent în lumea reală, ci mai degrabă în vis.

(foto Gheorghe Belu)


Aşa cum spune şi titlul, expoziţia este o călătorie între vis şi realitate nu doar a mea, ci a oricărei persoane care s-ar putea regăsi în povestea imaginilor-concept“, explică Mihaela. Evenimentul a fost organizat de Consiliul Judeţean Braşov şi Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, cu ajutorul sponsorilor Leykom, Modarom, Comat SA Braşov şi Chamon Dental Supply. Adi, Silviu şi Gigi au fost şi ei alături de Mihaela. Noi, ceilalţi, ne-am bucurat.

(foto Gheorghe Belu)


De la binecunoscutul Zenit pe film...

Relaţia Mihaelei cu fotografia a început banal şi foarte personal totodată. A primit cadou un Zenit pe film, şi-a luat nişte obiective şi a făcut primele fotografii, pe care le-a developat la un centru cu pretenţii de specializare. Desigur, jurnalismul, meserie în care se află de vreo opt ani, a fost şi el un catalizator, deşi nu-i place să amestece lucrurile.

(foto Gheorghe Belu)


„Nu-mi place deloc să combin meseria mea de jurnalist sau fotojurnalist cu partea cealaltă, fotografia, care pentru mine este nu doar un hobby, ci mai mult un mod de exprimare. La fel şi scrisul. Şi nu mi se pare că au nimic în comun cu meseria mea. Majoritatea fotografiilor sînt însoţite de scurte texte literare, frînturi de gînduri, trăiri personale. Am fost întrebată de ce în mare parte textele mele sînt triste. Nu vreau să deprim sau să întristez pe nimeni prin imaginile sau textele mele. Pentru că eu nu sînt o fire tristă, din contră. Dar cred că pur şi simplu trebuie să am o anumită stare atunci cînd scriu. Şi de obicei nu-mi vine deloc să rîd“, spune ea.





...la fotografia imaginată

S-a apucat de fotografie pentru că a simţit că nu poate picta aşa cum vede cu ochii sufletului. La început, credea cu tărie că fotografia adevărată este „exact aşa cum iese din aparat“. Apoi l-a cunoscut pe George, şi destul de repede a trecut de la fotografie la imagine conceptuală, la colaj, folosind totuşi imaginile pe care le fotografiază singură.



„Mi-am călcat cam toate promisiunile pe care mi le-am făcut atunci, la început, în ceea ce priveşte fotografia. Atunci credeam că fotografia adevărată e cea brută care «iese» direct din aparat. Şi tot atunci spuneam că eu nu voi prelucra niciodată fotografiile. La colaj nici nu mă gîndeam că voi ajunge vreodată. Însă încet-încet fotografia a devenit un alt fel de exprimare pentru mine. Şi am avut de unde învăţa. Prin intermediul fotografiei mi-am făcut foarte mulţi prieteni extraordinari şi tot prin fotografie l-am cunoscut pe soţul meu, George Grădinaru.



De fapt, el este cel de la care am învăţat cel mai mult în domeniul acesta şi care m-a încurajat şi mă încurajează în continuare în direcţia asta. De la el am învăţat să simt fotografia şi nu să o redau. Să o fac aşa cum o văd eu şi nu cum «se vede»“, spune ea. Iar prietenii au fost lîngă ea, ajutînd-o să transpună ideile în personaje.

Frida îi este cea mai dragă

A urmat prima expoziţie, în ceainăria de pe Mureşenilor, participarea la diverse concursuri şi saloane naţionale şi internaţionale unde a avut fotografii acceptate sau premiate. Anul trecut a participat la concursul de fotografie „Brassai - 110 ani“ unde a cîştigat locul I. Acesta a fost, practic, cel mai important premiu al ei, datorită căruia Muzeul Judeţean de Istorie a organizat expoziţia din Turnul Alb.
Cea mai amplă serie, care cuprinde 9 imagini alb-negru de dimensiuni 40x60cm, se numeşte „Război bizar“. Modele i-au fost, ca de obicei, prietenii, dar s-a folosit şi pe ea ca personaj. „A fost o serie lucrată şi gîndită împreună cu soţul meu, iar locaţia a fost Vulcanii Noroioşi din judeţul Buzău. Am vrut să redau o atmosferă aparte, de sfîrşit de război, dar un alt fel de război, unul al ideilor, al emoţiilor, al pierderilor şi regăsirilor. Un război bizar, frivol şi mereu actual. Iubirea este uneori un război, din care nu contează neapărat cine cîştigă, ci doar cine se întoarce de pe cîmpul de luptă“.
Restul imaginilor, fotografii şi cîteva colaje, au teme diverse. Mihaelei îi este cea mai dragă „Frida is gone“, care poartă numele pictoriţei mexicane Frida Kahlo, de care se simte legată într-un mod ciudat. „Poate tocmai pentru că tema predominantă a lucrărilor ei s-a centrat în jurul durerii. Nu încerc să mă compar cu ea. Doar o admir, pentru simplul fapt că picta cu sufletul“, concluzionează Mihaela