Wednesday, October 20, 2010

Viorel Florescu

Un exemplu ca se poate.
Din pacate NU in cacatu asta de tzara.Aici ar fi trebuit sa pupe in pula vre-o 30 de "artisti consacrati" AAFR si vre-o 10 labari ce tin cu dintii de un monopol cretin.
Multumiri catre Rares Pulbere pt informatia semnalata.



Preiau si eu un articol de pe neturi.

"„Aş vrea să clarific povestea: am făcut parte din două grupuri de reporteri şi fotoreporteri de la Newsday (în New York) care au primit premiul Pulitzer în anii 1992 şi 1997. În 1992 pentru felul în care am abordat deraierea unui metrou în New York, în care au murit 5 persoane, iar în 1997 pentru felul cum am investigat catastrofa avionului TWA 800 în care au murit 230 de persoane după ce avionul s-a prăbuşit în Long Island. Individual, am fost finalist pentru premiul Pulitzer în anul 1994. Din 1982 şi pînă în prezent am primit în jur de 45-50 de premii, printre care în anul 1984 am fost numit cel mai bun fotoreporter din Statele Unite, premiul Societăţii Ziariştilor Profesionişti“ (Viorel Florescu)

Reporter: Ce e o fotografie?
Viorel Florescu: Nici o idee… probabil ceva între o sobrietate morală şi o exuberanţă iraţională. În acelaşi timp sînt într-o confuzie totală pentru că aud discuţii despre lumină, culoare, compoziţie, structură, analog, digital, hîrtie şi, cîteodată, despre rame. Am o colecţie în care încerc să includ totul, cu tot cu rame.

Rep.: Cum arată un suflet de fotograf?
V.F.: Probabil gol, vid. Atîta timp cît nu eşti total depăşit de ce se întîmplă în jurul tău, nu ai nici o şansă să poţi vedea, să poţi încetini mişcarea din faţa ta, să înţelegi şi să prinzi momentul decisiv.

Rep.: Cînd e cel mai bine să fotografiezi om?
V.F.: Atîta timp cît e în viaţă, poate mişca, poate face prostii, poate face ceva inteligent sau ceva amuzant.

Tot interviul il gasiti aici.

P.S. Felicitari domnule Florescu.Si pentru cum ginditi cit si pentru rezultatele muncii depuse

9 comments:

  1. In sfarsit un personaj despre care vreau sa stiu mai multe. Sunt satul de toti agaricii din ultimul timp... In sfarsit un om care a fost si el la "mareata" revolutie dar care nu se bate cu pumnul in piept cu asta ci a aratat in repetate randuri de ce este capabil, fara vorbe aruncate aiurea in repetate randuri ci prin fapte, prin munca sa.

    Un om mult prea putin mediatiazat in tara pentru valoarea sa. Probabil ca daca ramanea aici era ca in urmatorul banc:

    Dracul cel mare in control in iad: la cazanul in care erau americanii si fierbeau paza strasnica cu pusti, la francezi mai putina paza ca isi recunosteau pacatele, la nemti doar doi paznici, ca erau civilizati si obisnuiti de pe vremea lui Hitler, la cazanul cu romani nimeni. Cum nimeni, de ce nu e nimeni aici de paza, intreaba Dracul? Pai seful, la astia nu e nevoie, daca incearca unul sa iasa din cazan il trag ceilalti inapoi.

    ReplyDelete
  2. Domle, or fi poze cu război, o fi fost omul prin kosovălenii, somalii, afganistane, irakii şi alte zone geografice, dar parcă n-au impactul ălora de la costeşti! Cred că fotograful ăsta n-a avut profesor pe Feri Baci.... cu regret vă spui că se simte!
    Apoi nici mare viitor nu cred să mai aibă: în veci nu o să ajungă în blog roll la domnu Fotografu, aţi văzut ce răspuns greşit a dat cînd a fost întrebat care sunt cei mai mari fotografi ai lumii..... păi nici agarici n-a răspuns, nici ....

    ReplyDelete
  3. Cred că este cel mai bun interviu, cu cele mai pertinente răspunsuri date de un fotograf... excelent!!!

    ReplyDelete
  4. Bravo man, in sfarsit un lucru pozitiv pe blog-ul tau, ca prea seamana cu Irealitatea TV, de dau aia stiri de iti vine ori sa iti doresti anarhia, ori sa iti tai venele...

    ReplyDelete
  5. citindu-i pe "maestrii nostrii", "spuma" fotografiei romanesti am crezut ca sunt eu "prost", ca nu sunt in stare sa debit aberatiile de care sunt pline comentariile dumnealor, ma gandeam ca poate doar varsta de face atat de "intelept"... interviul mentionat mai sus m-a linistit, uite ca se poate ca un fotograf sa vorbeasca din inima, nu din carti, sa spuna exact ce gandeste, nu povesti imbracate in blabla fara continut. bravo!

    ReplyDelete
  6. Sa ma bag si io in seama. Recunosc ca sint de acord in totalitate cu dl Alexu'. Fain. Si de acord cu faza cu 'in alta parte'. Ca aici nu te baga nimeni in seama, mai ales fiind din provincie. Si as mai pune si eu unul: Radu Sigheti (http://www.superlativelevip.ro/2010/08/31/radu-sigheti-seful-biroului-foto-al-agentiei-reuters-in-romania-%E2%80%9Ctinerii-sunt-cea-mai-valoroasa-resursa-in-mass-media%E2%80%9D/). Daca dati un search pe Google, pe imagini, o sa vedeti despre ce-i vb. Partea faina e ca asa mare cum e (si la propriu si la figurat), omu a stat in ploaie alaturi de noi la gala Cerbul de Aur (aia, ultima, anul trecut), cu bucati de punga peste tulumbele de mii de euro, fara sa ma dea la o parte cu tot cu bridge-ul meu de la vremea aia si fara sa se impauneze ca el e Sigheti (asa ca tzatza aia de directoare de la TVR, care avea D3 si facea poze de placere, dar nu mai incapea de noi).

    ReplyDelete
  7. Andrei..te rog sa ne povestesti mai multe despre pitzi cu D3-iu`

    ReplyDelete
  8. Recap: scoala la Agarici - nu. Cursuri de perfectionare cu nea Feri - nu. Poze cu berze - nu. Nunti de manelisti - nu. Da ce sa mai continui. La 3 de "nu" e deja descalificat.

    ReplyDelete
  9. Tot vorbiti de revolutie... Ce Revolutie? Ar fi naiv din partea noastra sa mai credem ca aia a fost Revolutie. Au picat unii de fraieri, impinsi sa fie carne de tun, ca trebuiau victime, altii s-au ingrasat de pe urma lor si gata. Revolutie e atunci cand mai castiga si poporul ceva.
    Si ca sa fiu ontopic, bun interviu, interesant nenea. Dar ce folos, ca nu a facut cursuri la Dalles si n-o fi nici in AAFRSR.

    ReplyDelete