Friday, November 12, 2010

Code Name: THE CLEANER




"Contrar celor ce se spune, eram ferm convins ca aparentele nu inseala nciodata. Ca prima impresie este intotdeauna cea corecta."

Astfel, maturatorul de pe faleza din fata ambasadei nu mi se parea altceva decat un om care nu isi stia locul in ierarhia societatii. Altfel si-ar fi pus o salopeta albastra sau portocalie si nu palarie si costum de 2000 de dolari. Asta daca nu cumva ambasada ii cera tinuta obligatorie. Ceea ce mi se partea o ineptie. Oara asa isi imbracau si curatatorii de conducte? Una peste alta, zambetul lui blajin si totdeauna binevoitor, mi se parea “fake” ca si pipa din care tragea mereu cu nesat, dar care nu vazuse niciodata tutun.
Astfel, personajul, desi oarecum bonom, imi deveni incet incet antipatic. Dar desele drumuri la ambasada au facut ca intr-un final sa ma obisnuiesc cu el si sa ii ignor prezenta.

Toamna asta insa viata mi s-a incurcat intr-un fel incredibil. Si nici la ambasada lucruile nu mergeau stralucit. Iesind de la vizele consulare pentru imigranti definitivi m-a cuprins o stare de deznadejde totala, de remuscari si reprosuri facute de mine, la adresa mea, a vietii mele trecute si mai ales la activitatea mea profesionala din ultimul timp.
Lucrurile mergeau din ce in ce mai rau, iar asta era numai si numai vina mea. Tebuia sa gasesc repede solutii, pentru ca timpul nu putea fi dat inapoi.
M-am asezat stors de vlaga pe un trotuar si mi-am largit cravata. Cazut pe ganduri nu am vazut cum maturatorul s-a apropiat de mine si, cu acelasi zambet bine stiut imi zise uitandu-se spre faleza:
- Ar trebui facuta un pic de curatenie, nu?
- Da, am zis intr-o doara, fara sa ma intereseze de fapt conversatia cu el.

Iar maturatotul incepu sa-si frece matura de pavajul falezei. Abia atunci mi-am dat seama ca tot locul din fata institutiei era de fapt incredibil de curat. Insa omul matura cu toata seriozitatea, atent la cate o mizerie imaginara, insistand pe altele care pareau marunte sau lipite mai bine de pavaj…
“Inca un dement !” am gandit si m-am ridicat sa plec spre casa. Insa el striga dupa mine:
- Domnule! Curatenia e facuta, zise aratand cu un gest larg, teatral, intreaga faleza. Insa va ramane asa cu o singura conditie: sa nu mai faceti mizerie !

Tocmai voiam sa-i spun eu nu am facut niciodata mizerie, cand am constatat ca ma simteam total eliberat de gandurile si de poverile din sufletul meu. A fost un sentiment ciudat, de o imensa usurare si, intamplator sau nu i-am dat dreptate. Banalitatea paleste in fata logicii: curatenia tine atat timp cat nu se face mizerie !!! Geniala constare.
Am pornit spre casa, impacat cu mine. Am mancat si am dormit bine. De atunci am trait fericit, avand insa mereu grija sa nu mai fac mizerie: mi-am sprijinit prietenii, mi-am ajutat vecinii, mi-am iubit familia…nu am mai cerut spaga de la imigranti pentru accelerarea dosarelor.
Si am constata ca intr-adevar, aparentele pot insela cumplit. Am constat ca petele negre din suflet pot fi curatate cu o simpla matura. Daca desigur, o manuieste maturatorul de pe faleza din fata ambasadei, cel cu zambet binevoitor si pipa in coltul gurii. Pipa ce nu a cunoscut niciodata gustul tutunului."
(modelul)

8 comments:

  1. vreau si eu un nene d-asta..:D , felicitari pt poveste si fotografii!

    ReplyDelete
  2. frumos text. cu tâlc, aşa cum ne-a obişnuit Iogen.
    de personaj ce sa zic? e absolut genial! mai ales prima îmi place, că e mai, aşa, fără noimă... taman pe sufletul meu :)
    doar că melodia nu mi se pare că e din filmul ăsta. eu aş fi pus asta: http://www.trilulilu.ro/iculici/036aaccf07bd84

    ReplyDelete
  3. frumoasa poveste pentru toate varstele,merita citita si inteleasa.Avem mare nevoie de curatenie(morala,spirituala,etc),dar nu trebuie sa il asteptam pe ms.Cleaner sa o faca in locul nostru.

    Prima fotografie e sugestiva,are forta.

    ReplyDelete
  4. prima imi place si mie foarte foarte tare.

    ReplyDelete
  5. Interesanta poveste...pozele sunt geniale!

    ReplyDelete
  6. Ultima e de-a dreptul bestiala.

    ReplyDelete