..

"Tomas (îşi pipăie tâmplele): Credeţi că
mi-am pierdut capul?
Don Siempre: Posibil! La bărbaţi se
întâmplă frecvent. Nu au nevoie de
ghilotină! O fustă e de-ajuns!"
(Valeriu Butulescu)

Strategy Room

"Strategia fără tactică este cel mai lung
drum spre victorie. Tactica fără strategie
este zgomotul de dinaintea înfrângerii."
(Lao Tse)

F a l l e n

"Atracţia dintre un bărbat şi o femeie
se aseamănă cu relaţia îngerului sacrificat
la picioarele diavolului."
(Vasile Gavrilescu)

moon`s knite

"Nu suntem decat niste cruci, inca vii.

Apoi devenim rapid si cu prea multa usurinta cruci veritabile, aruncate in sir indian, prin cimitire administrate de municipalitate. Poate doar vre-un razboinic norocos sa-si gaseasca crucea in propria-i sabie, infipta in pamantul campului pe care l-a aparat cu pretul vietii. Poate doar el sa aiba drept cimitir intreaga planeta, iar drept cripta doar cerul instelat.

Si din cand in cand, sa-l planga cu lacrimi veritabile, nu de complezenta, singurul prieten de dinainte si de dupa moarte. Camarad de razboi si prieten de pace.
Apoi nu peste mult timp, isi va aseza si el crcea sabiei pe fostul camp de batalie, devenit incet incet cimitir. Unul neadministrat de municipalitate."
(Spartacus)

P.S. Daca vi se pare mai ok sa vedeti fotografiile mari in timp ce ascultati piesele..ma voi supune.

payback

" Dogma crestina ne invata sa traim frumos, respectand cele 10 porunci. Lucru demn de........ Stim insa ca n-a fost si nici n-o sa existe nici un om fara pacat. Asa ca, pa......, ne amagim apoi singuri cum ca este de ajuns sa regreti. Cum ca la un moment dat, la judecata de apoi greselile noastre vor fi iertate si se vor deschide larg portile raiului. Ei bine, am eu asa o impresie ca aceasta parte a credintei este falsa. In capul meu, ziua judecatii suna mai degraba a timpul razbunarii."
(Spartacus)
flaw-payback

you're gone

"Ai plecat si nu mi-ai lasat altceva decat sticla cu otrava, amintirile din care m-am infruptat opt ani de zile, timp in care..m-am imbolnaviat, pentru ca plamanii mei n-au mai putut sa sufle in taciunele care incepuse sa se stinga deja. Acum s-a stins de tot, iar eu am ramas in intunericul in care te-ai pierdut si tu la un moment dat. Acum intreb in stanga si-n dreapta daca mai poate cineva sa aprinda taciunele. Ca sa-mi spuna cineva ca ai murit. Acum ma intreb ce se va alege de mine daca soarele ar rasari doar pentru ca asa este nevoit sa o faca."
(DanTe)

Fallen Wings

"Inaintea primei misiuni veritabile din viata lor, soldatii special pregatiti pentru lupta pe sol, denumiti kabahta, Incercau sentimente contradictorii.

In toate antrenamentele lor pentru lupta de aproape foloseau arme letale, asa ca nimanui nu Ii era frica de rani, fie usoare, fie grave. Frica putea fi tinuta In frâu, asa cum facusera si vechii razboinici. Durerea putea fi ignorata. Activitatea organelor ranite putea fi restrânsa.... dar acum exista un disconfort psihic de alta natura. Teama de necunoscut.

Cu siguranta aveau sa lupte, sa omoare sau sa moara asa cum erau pregatiti de multe generatii: cu eficienta si fara sentimente. Dar cum avea efectiv sa fie iuresul luptei nu stia nici unul. Postulatul era cunoscut Inca de la primele ore de pregatire: „Teama In fata unui pericol oricât de mare, dar cunoscut, nu se poate compara cu cea din fata unuia mult mai mic, dar necunoscut.

Explicatia consta nu In gradul diferit de periculozitate, ci, chiar In lipsa informatiilor despre pericolul necunoscut” Abia acum simteau cei 19 kabahta ce voia sa spuna postulatul. Nici unul nu stia cum se va desfasura o lupta pe solul unei planete primitive, cu arme primitive.
Nu aveau de unde sa stie ca doar unul dintre ei va ramane in viata, primid pe trup cicatiricile luptei si in suflet dezonoarea de a pleca steagul in fata invingatorilor.

Viata pe planetele de la periferie era diferita de cele ale Congregatiei. Aici durerea si deyonoarea nu apartineu numai celor saraci. Aici, barbarii erau in stare sa taie chiar si “aripile” temutilor kabahta."
(MODELUL)

Code Name: THE CLEANER

"Contrar celor ce se spune, eram ferm convins ca aparentele nu inseala nciodata. Ca prima impresie este intotdeauna cea corecta."

Astfel, maturatorul de pe faleza din fata ambasadei nu mi se parea altceva decat un om care nu isi stia locul in ierarhia societatii. Altfel si-ar fi pus o salopeta albastra sau portocalie si nu palarie si costum de 2000 de dolari. Asta daca nu cumva ambasada ii cera tinuta obligatorie. Ceea ce mi se partea o ineptie. Oara asa isi imbracau si curatatorii de conducte? Una peste alta, zambetul lui blajin si totdeauna binevoitor, mi se parea “fake” ca si pipa din care tragea mereu cu nesat, dar care nu vazuse niciodata tutun.
Astfel, personajul, desi oarecum bonom, imi deveni incet incet antipatic. Dar desele drumuri la ambasada au facut ca intr-un final sa ma obisnuiesc cu el si sa ii ignor prezenta.

Toamna asta insa viata mi s-a incurcat intr-un fel incredibil. Si nici la ambasada lucruile nu mergeau stralucit. Iesind de la vizele consulare pentru imigranti definitivi m-a cuprins o stare de deznadejde totala, de remuscari si reprosuri facute de mine, la adresa mea, a vietii mele trecute si mai ales la activitatea mea profesionala din ultimul timp.
Lucrurile mergeau din ce in ce mai rau, iar asta era numai si numai vina mea. Tebuia sa gasesc repede solutii, pentru ca timpul nu putea fi dat inapoi.
M-am asezat stors de vlaga pe un trotuar si mi-am largit cravata. Cazut pe ganduri nu am vazut cum maturatorul s-a apropiat de mine si, cu acelasi zambet bine stiut imi zise uitandu-se spre faleza:
- Ar trebui facuta un pic de curatenie, nu?
- Da, am zis intr-o doara, fara sa ma intereseze de fapt conversatia cu el.

Iar maturatotul incepu sa-si frece matura de pavajul falezei. Abia atunci mi-am dat seama ca tot locul din fata institutiei era de fapt incredibil de curat. Insa omul matura cu toata seriozitatea, atent la cate o mizerie imaginara, insistand pe altele care pareau marunte sau lipite mai bine de pavaj…
“Inca un dement !” am gandit si m-am ridicat sa plec spre casa. Insa el striga dupa mine:
- Domnule! Curatenia e facuta, zise aratand cu un gest larg, teatral, intreaga faleza. Insa va ramane asa cu o singura conditie: sa nu mai faceti mizerie !

Tocmai voiam sa-i spun eu nu am facut niciodata mizerie, cand am constatat ca ma simteam total eliberat de gandurile si de poverile din sufletul meu. A fost un sentiment ciudat, de o imensa usurare si, intamplator sau nu i-am dat dreptate. Banalitatea paleste in fata logicii: curatenia tine atat timp cat nu se face mizerie !!! Geniala constare.
Am pornit spre casa, impacat cu mine. Am mancat si am dormit bine. De atunci am trait fericit, avand insa mereu grija sa nu mai fac mizerie: mi-am sprijinit prietenii, mi-am ajutat vecinii, mi-am iubit familia…nu am mai cerut spaga de la imigranti pentru accelerarea dosarelor.
Si am constata ca intr-adevar, aparentele pot insela cumplit. Am constat ca petele negre din suflet pot fi curatate cu o simpla matura. Daca desigur, o manuieste maturatorul de pe faleza din fata ambasadei, cel cu zambet binevoitor si pipa in coltul gurii. Pipa ce nu a cunoscut niciodata gustul tutunului."
(modelul)

Battle of Heroes

Battle of Heroes



"Istoria, seamana de cele mai multe ori cu o poveste despre ce a fost. Mai precis o poveste despre ce razboaie au fost.

Si inevitabil, cine a luptat in aceste razboaie si, mai ales, cine s-a distins prin fapte de vitejie. Cine a dat bir cu fugitii si cine a ramas erou. Pe campul de batalie, primind pe frunte frunzele de laur, sau doar in amintirea urmatoarei generatii.De fiecare data, in mod fundamental gresit trasam o linie precisa intre bine si rau, intre buni si rai… Fara indoiala ca atacatorii din toate razboaiele de cucerire au fost rai. Dar si cel care apara cetatea putea fi rau atunci cand nu se multumea sa scoata atacatorul din lupta, ci il masacra cu salbaticie. Sau cand isi lovea copilul cu biciul pentru cai. Iar la polul opus, cel mai feroce razboinic putea fi un tata bun, atunci cand isi mangaia copilul.

Astfel, figura oricarui razboinic modern sau barbar, pusa in spatele unui copil, capata in mod intrinsec valente de arhanghel pazitor. Arma cea mai perculoasa devine un scut simbolic in apararea celor inocenti. Desigur din punct de vedere filozofic e usor sa manuiesti conceptele si sa orientezi opiniile. Dar din punct de vedere estetic, alaturarea cestor doua contrarii este si mai socanta. Pentru ca vezi efectiv ca in orice fiinta vie zace acel instinct primar care nu tine cont de ratiune, de logica, de calcule:grija pentru progenituri. Sa fie asta lumina din imensul intuneric numit societate umana?
Sa fie oare singurul lucru ce ne mai leaga intr-un mod sublim de echilibrul naturii? Da! Orice razboinic, prezent sau viitor, poate apara o fiinta inocenta, chiar daca o face prin insasi rautatea sa."
(Spartacus)

Astenii de Toamna

Silent strike

"Visele devin amintiri doar daca ai reusit
sa le implinesti. Altfel, raman doar sperante
devorate de timpul a toate neiertator.

Iar povara lor sporeste greutatea geamantanului
numit “viata”, astfel ca atunci cand toamna isi
varsa ploile cenusii peste padurile desfrunzite,
streangul pare singura solutie la matematica vietii.
Daca aduni doua morminte iti da o nenorocire...
Si totusi, daca scazi durerea din suflet o sa
vezi cerul senin, pe care daca il inmulteşti
cu un vers de pasare o sa gaseşti formula fericirii.

Apoi logaritmezi cireşul albit si ridici la putere
dragostea de viata pentru a uita melancolia. Daca
nici aşa nu-ti iese rezultatul, derivezi brazii din
munti, trasezi graficul norilor, integrezi o floare
si ai sa vezi ca limita - cand singuratatea tinde
la zero - din sentimentul iubirii. Este plus infinit.
Viata merita traita !"
(Spartacus)